Despre singurătate (roman foileton) 7


Despre singurătate (roman foileton) 7

În poezie poți imagina tot. Într-un roman ești chemat și să mărturisești. Cine, citind, îmi atribuie mie ce e al meu și cine va crede că imaginatul, închipuitul, inventatul mă definesc? De ce nu-mi amintesc ura, încrâncenările, clipele când am atins în trecere pulpana morții și mă sufocă iubirile, atâtea câte au fost? De ce aș înșira – fiindcă nu folosește nimănui – un jurnal de dragoste? Poate că doctorița vrea să-mi aduc aminte de ea. E supărată pentru golurile de memorie. Crede că sufăr…



Sursa